Efectele traumei abandonului asupra copilului

Copilul care este despărțit de mama sa își poate pierde reperele. Abandonul copilului nou-născut poate provoca o stare de fragilitate care determină o vulnerabilitate crescută la mediul extern. În cazul abandonului copilului mai mare, acesta va percepe abandonul ca o respingere și se va învinovăți.

Există o legătură strânsă între inabilitatea copilului de a avea relații personale apropiate, optime, la maturitate și eșecul legăturilor din primii ani de viață. Modul în care copilul se dezvoltă în primii ani este crucial pentru evoluția sa. Experiențele copilului și legăturile cu părinții, rudele și alte figuri adulte influențează modul în care se dezvoltă creierul, intelectul, afectivitatea. În primul an de viață se pun bazele atașamentului. De aceea este crucială prezența unui adult de referință care să răspundă la nevoile copilului.

Copiii care nu se simt în siguranță își dezvoltă sisteme de apărare extrem de sensibile. Ei pot fi foarte vigilenți pentru a detecta orice amenințare. Această atitudine generează stări emoționale instabile.

Copilul are nevoie să simtă că trăiește în siguranță. Dacă se simte sigur în mediul său, dezvoltă încredere în sine și în ceilalți. Dacă relația mamă-copil nu se bazează pe o reactivitate emoțională optimă, apar apar deficiențe în dezvoltarea ulterioară.

Efectele abandonului asupra copilului pot apărea pe mai multe planuri de dezvoltare. Putem vorbi fie de un retard la nivel motor, fizic, intelectual sau emoțional. Copiii care trăiesc într-un mediu securizant dezvoltă un sentiment de securitate general. În cazul în care copilului nu i se oferă atenția și îngrijirea necesare, în cazul în care suferă de foame, abuzuri sau neglijență, dezvoltarea generală poate fi afectată.

Trauma la copii – pierdere și vindecare