O analiză psihologică asupra sterilității și infertilității

Sterilitatea și infertilitatea reprezintă fenomene întâlnite frecvent în cazul cuplurilor. O analiză psihologică asupra sterilității și infertilității are în vedere impactul asupra fiecărei persoane în parte și asupra cuplului ca întreg.

Cauzele care determină sterilitatea / infertilitatea feminină sau masculină sunt extrem de numeroase. La bază pot fi afecțiuni organice sau hormonale, boli cronice, boli cu transmitere sexuală, etc. Indiferent de cauze, sterilitatea are numeroase consecințe atât la nivel psihologic cât și social. Poate fi un factor de stres care afectează fundamental relația de cuplu, relația cu familia, imaginea de sine și calitatea vieții în general.

Fazele durerii şi pierderii: şoc, furie, negare, vină, tristeţe, reorganizare

Răspunsul cuplului în faţa sterilităţii este asemănător cu procesul de doliu determinat de o pierdere. Doliul este mai degrabă un proces, o situația extremă, de criză care afectează ambii parteneri,  Acesta proces se derulează în mai multe etape.

Prima etapă, a şocului, apare odată cu diagnosticul stabilit de medic. Șocul este cu atât mai mare cu cât este determinat de așteptările persoanei privind rolul de părinte. Prima etapă poate fi devastatoare, plină de conflicte.

În următoarea fază se poate instala revolta, furia față de nedreptatea pe care o resimte persoana. Este momentul în care se pun întrebări și se caută răspunsuri.

În etapa depresiei, apar o serie de sentimente de culpabilitate, de ratare. De asemenea, pot apărea dificultăți de concentrare la locul de muncă, insomnii, sentimente de tristețe, emoții intense și greu de trăit.

Ultima etapă, cea de detașare și reorganizare se instalează atunci când persoana își integrează pierderea suferită, o acceptă. Este momentul în care se realizează treptat  revenirea la stilul de viată anterior.  Mai apar sentimente de tristețe dar acestea nu sunt de intensitate maximă. Acum pot fi luate decizii referitor la viitorul cuplului, inclusiv pot fi inițiate demersurile de adopție a unui copil.

În funcție de atitudinile pe care fiecare partener le are despre propria sterilitate sau despre a celuilalt se conturează așteptările și proiectele de viitor. Neacceptarea propriei sterilități poate determina cuplul să continue în încercarea de a concepe un copil, în ciuda stărilor depresive și a durerii resimțite.

În relația de cuplu, dacă partenerii se susțin reciproc și au o relație solidă, procesul doliului poate fi mai ușor. În acest caz, sterilitatea poate fi percepută nu ca un final de drum, ci ca un nou început pe calea adopției unui copil.